Așa m-a găsit pe mine Lumina
Într-un cerc de ape stătute
Îmi căuta între bezne păcatele, vina
Mi-a deschis buzele mute.

A fost o dezlegare din haosul murdar
Al rătăcitoarei mele ființă
Iubirea și-a aruncat ultimul zar
Făcându-și în scrum locuință.

Zumzetul slavei veni ca o harfă
Cu stropi de tămâie și aur,
O veșnică, scumpă, unică marfă
Din dumnezeiescul tezaur.

Ce simțuri, ce pace, câtă splendoare,
Mirabil credeu, am in mine,
Întreaga-mi simțire e gata să zboare
Pe partituri cristaline.

Lumină, ceresc heruvim, aromatic,
Rămâi stea supremă, rămâi,
Alungă din lume misterul emfatic
Ce stă la mormânt căpătâi.